Bitter Brucknian,
Dens ca veninul colcaitor de placeri,
Inshi soioshi shi abrutitzi,
suferind de’amurg,
Cu muzici si fiori de alcool,
Meduze pe palma shi suruburi de roata,
Si dansul maudit…
Cuvinte sherpoase…
Iar moartea e oarba ca ploaia.
Care o fi cel mai ud dintre noi?
E duminica seara. Ne plimbam pe St-Denis, fara nici un scop. Ni se face frig si nu vrem decit un ceai. Intram zgribuliti in “Caféo” , una din multele cafenele de pe aceasta strada atit de europeana. Miros de cafea si patiserie…Fumul lipseste, caci in Montreal e interzis sa se fumeze in orice restaurant, bar sau institutie publica, ceea ce ma bucura foarte tare, in calitatea mea actuala de nefumatoare. In cafenea, un peisaj cu care de-acum sintem obisnuiti: laptop-uri aproape la toate mesele, tineri lucrind febril la ultimele lucrari din sesiune, eventual cu castile pe urechi. Daca pot face doua lucruri deodata, de ce nu? Remarc, tot ca de obicei, citeva persoane cufundate in lectura, linga cana de cafea aburinda, pe cind la alte mese, altii, discuta. De la bar se aude o muzica in surdina. Se vorbeste in soapta, atmosfera e placuta si calduroasa, colorata de imaginea tablourilor de pe pereti care isi asteapta in tacere cumparatorii sau doar… privitorii. Intre timp ne hotarim si pentru o baclava. Nu stam mult, ne asteapta atitea de facut acasa…Plecam lasind in urma mirosul de cafea si zumzetul teraselor de pe St-Denis. In ciuda serilor reci, e primavara in Montreal.
Vreau sa marturisesc ca nu stiu cum a murit Cioran. Foarte probabil, singur si foarte probabil, trist. Nici nu se putea altfel. Mi-e greu sa mi-l imaginez parasind lumea aceasta cu detasare. Pariul lui Pascal trebuie sa-i fi fost cu totul strain si nedatator de sperantza.
Nu stiu insa mai nimic din toate astea…
Mi-aduc aminte de interviurile luate de Liiceanu lui Cioran, in camera simpla din Paris. Zareai, in fundal, un sertar caruia ii lipsea minerul, acesta din urma fiind inlocuit cu o simpla atza. Pina si mormintul din cimitirul Montparnasse depune marturia simplitatii: oarecum stingher si saracacios, itzi ia ore sa dai de el, ca si cum dinadins s-ar ascunde…
Nu stiu cum a murit Cioran…
Am sa povestesc insa o mica intimplare, petrecuta intr-o librarie din Montreal (o sa ma straduiesc sa o fac scurta…). La sfirsitul unei zile de cursuri, m-am oprit la aceasta librarie, intre doua metrouri, in drum spre casa, ca sa-mi fac un mic cadou. Caci fusesem cuminte in ziua aceea, vorba povestitorului…Am cumparat trei carti de Cioran. M-am dus sa le platesc si baiatul de la casa, cu sigurantza un student care muncea ca vinzator sa-si plateasca studiile (aici 90% dintre ei fac asta), mi-a spus, sau mai degraba mi-a strigat:”Cioran!!! – pronuntzat, evident, Sioran, cu un a nazalizat la sfirsit)…- Génial!!Vous avez fait un excellent choix, Madame! Ce gars est vraiment, vraiment génial!! Avez-vous lu “Précis de décomposition?…”Si uite asa nu mai contenea tinarul…Impresionata de entuziasmul lui aproape bolnav, am simtit cum colturile gurii mi se deplaseaza repede spre urechi, in timp ce ii raspundeam – in gind, desigur, caci mi-era imposibil sa strecor vreun cuvint – “Mais oui, mais oui…je le sais…’
Nu stiu cum a murit Cioran…Nu stiu daca e in Iad sau in Paradis…Stiu doar ca atunci, in librarie, am simtit un miros de crin…Si am fost tare fericita in ziua aceea.
“De ce pays qui fut le nôtre et qui n’est plus à personne…” apar din cind in cind fantome ale trecutului. Citeodata le cautam noi insine, sintem curiosi sa vedem daca ,in cenusa a tot ce a trebuit sa ardem ca sa ne putem desprinde, a mai ramas ceva. Ne intrebam fara incetare cum va fi reintoarcerea si ce vom mai gasi acolo, cu atit mai mult ca uneori propria noastra mina e cea care a pus focul. Oare banuiala ca nu mai apartii niciunui tarim va deveni certitudine? Cu timpul, realizezi ca doar mormintele celor dragi te mai tin legat de cealalta viata pe care ai trait-o cindva, undeva, foarte departe. Si mai intelegi ca e periculos sa rascolesti cenusa. Risti sa gasesti ceva.
Doar in exil intelegi de ce Cioran nu a mai revenit niciodata la limba romana.