Ruga pentru parinti

Pentru mama Andreei, pentru Stefan, tatal meu, pentru Nicu, tatal lui Mihai, pentru Mihai, tatal Danei, pentru Oltea, mama soacrei mele si bunica lui Mihai, pentru Mihai si Silvia, parintii lui Nicu si ai Marianei si bunicii lui Mihai, pentru Ioana, mama mamei mele si bunica mea, pentru mama Nusei, pentru toti parintii nostri dragi si disparuti prea devreme, mereu mult prea devreme…Dumnezeu sa ni-i odihneasca in pace …in locul acela de lumina, si de verdeata, unde nu-i durere, nici intristare, nici suspin…

 

 

Cohen

 

 

 

 

 

If it be your will
That I speak no more
And my voice be still
As it was before
I will speak no more
I shall abide until
I am spoken for
If it be your will
If it be your will
That a voice be true
From this broken hill
I will sing to you
From this broken hill
All your praises they shall ring
If it be your will
To let me sing
From this broken hill
All your praises they shall ring
If it be your will
To let me sing

If it be your will
If there is a choice
Let the rivers fill
Let the hills rejoice
Let your mercy spill
On all these burning hearts in hell
If it be your will
To make us well

And draw us near
And bind us tight
All your children here
In their rags of light
In our rags of light
All dressed to kill
And end this night
If it be your will

If it be your will.
 

blogging (onanomastica romanţă)

 

Amestecate,
vorbe de tihnă,
facute-n spaţiul casnic, temeinic,
bătrâneşte,
de sus în jos, de la stânga la dreapta,
cu fiinţe incolore,
fezandate prin gând,
cu scorţişori, şi mirosuri de dulce,
născute-n decembrie, în luna de şase luni,
ce nu se mai termină, ca-n onanomastica romanţă,
strivită de-un falus sclav şi stăpân, de vreme bună, ori rea.

Cum a da Dumnezeu,
Ne mai vorbim, cu o înseninare de zbenghi
Ne ludiculizăm apoi, cu ochii mari la detaliile din pieile ce le purtăm,
de condamnaţi la moarte.
Ne simţim mai săraci, cu duhul,
şi ne speriem că a mai apărut o gaură spre cur.
Acumulăm dări si facturi in formă de pâlcuri de mesteceni,
să ne ţâşnească drept din piepturile unse cu ţărână.

Dăm buzna pe goblenul online,
cu borangicul suav postat în soarele scurs în larve de gâză,
pe vreme de seară,
când dinlăuntrul e trecut,
şi nimeni nu mai suflă, de teamă că-ntr-o zi,
un Zarathustra plictisit, va-nchide jocul,
ne-ntrecut de blând.
 

“Zbor deasupra unui cuib de cuci” sau In asteptarea CINEI

 

Aveam 13 ani cind am citit ” Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Ken Kesey. Liviu Martinescu, profesorul meu de engleza de atunci, obisnuia sa ne ne imprumute in mod regulat carti. De la el am avut-o si am citit-o. Ce am inteles eu atunci, la virsta aceea, nu stiu, dar la aceasta carte am tot revenit de-a lungul timpului. Daca ar fi sa ramin undeva pe o insula pustie (citeodata ma intreb daca nu cumva sint acolo de mult…) aceasta este una din cartile pe care le-as lua cu mine. Si daca as putea avea si filmul, cu atit mai mult…Toti am vazut ecranizarea cartii, facuta de Milos Forman, toti cunoastem performanta inegalabila a lui Jack Nicholson in rolul lui McMurphy. Eu am vazut filmul de cel putin 20 de ori, cred. E greu sa alegi scenele memorabile din film, caci filmul insusi este o scena memorabila, culminind, poate, cu cea din final. S-a vorbit mult despre simbolistica din acest film, si nu asta intentionez sa fac aici. Vreau doar sa va readuc in memorie una dintre scene: cea in care McMurphy imagineaza meciul de baseball. Este atit de convingator incit toti ceilalti ajung sa creada. De data aceasta, McMurphy a cistigat. “Votul” nu mai are nici o valoare, interdictia infirmierei-sefe dispare, sistemul opresiv cade. Caci libertatea exista, de fapt, in mintea fiecaruia, in noi, in imaginatia noastra. Si aceasta din urma a triumfat.

Cind am inceput acest blog am facut -o sub semnul acestui personaj, recunoscindu-ma in donquijoteasca lui indrazneala de a incerca ceva ce e sortit esecului de la bun inceput. Dar ce are a face! Nu poti sa vezi meciul, ti-l imaginezi. Nu poti ridica bazinul de ciment, macar incerci. Nu poti avea prieteni in carne si oase in jurul mesei tale, ei bine, creezi altii, imaginari, sau readuci in lumina umbra celor de departe, asteptind ziua in care si cei pe care ii astepti de multa vreme, si chiar si cei pe care nu-i mai astepti, vor vedea meciul in ecranul televizorului mort.