E o zi din acelea greu de suportat, caci de cind ma stiu nu am stiut ce sa fac in astfel de zile ploioase care ma indeamna sa caut pe cineva caruia sa pot vorbi, care sa ma ajute sa ies din frigul lor crud. Imi amintesc de astfel de zile din adolescentza mea, au avut dintotdeauna acelasi efect devastator: o tristete imensa, fara leac, care nu trecea decit odata cu ploaia, ca sa revina odata cu ea. Nici atunci si nici acum nu am reusit sa gasesc solutia miracol contra acestui teribil “mal de vivre” pe care mi-l da dintotdeauna ploaia. E ca si cum o lume ar plinge si s-ar plinge pe sine, intr-o nemaipomenita dereglare de serotonina. Atunci fugeam pe la prieteni, cautind dezlegare in fumul tigarilor, in fata unei cesti de cafea. Nu era decit o amanare…caci teribila tristete adusa de ploi a revenit mereu. Acum stiu ca face parte din viata mea, din mine, si o las acolo, o tolerez, caci stiu ca va trece…, nu in fumul tzigarilor, ca altadata, ci in invaluirea unei priviri pline de iubire si in mingiierea unor minutze mici.
Pustiu
Trist ca-n taciune, sleit de povara lui insusi
Se stinge-n bruma de toamna…
Voievod las si meschin
Nedormind dor de vise pagane,
Lasa-ma sa-mi mai trec mana cruda pe pantecul tau vestejit,
Si sa strig spre iertarea pacatelor toate…
Doamne ia-mi durerea de vita belciuga,
Si uita-ma-n coltzul meu sumbru, de nerostita manie.
Cate vietzi crezi c-am mai putea trai
Cu inima-nmuiata in posmagii de pasla,
Visand spre un mal neumblat
Chilia ultimului sihastru…
Cu cine sa-ntingem pogacea de taina,
Cand urmele-s Una pe dîra de suflet ?
Cand o sa trec, o sa iau si iubirea ?
Ori patemile raman ca o mana ne-ngropata de zgura ?
Ruga
Suntem prietenii tristetzii.
Cei nascuti deasupra mormantului,
Ashteptndu-si ultima cifra de pe piatra :
In tachinarile zilnice,
In condamnarile la moarte
In nesfarsita zi.
Sa nu ne pierdem, in ranced, Iubirea cea dintai.
Eclipsa
Valatuc de 2 Mai, cu iubire de-o viatza,
Te trageam de mana supusa,
Sa se schimbe-n predestinare,
Cu mioritze, si fatalist norocos,
Cu Katerine si scranciob,
Hot-dogul si gerul caldutz…
Lumina ceramica cu vitraliu verzui,
Si plecarea nostra spre muntzi..
Tu vroiai sa fim singuri, intr-un loc nestiut,
Io vroiam sa-mi fii stapana din vis,
Si fecioara cu pui…
Paris
Ce-ash face daca ash avea timp…?
As lua un curs, Jesus din Nazaret, seara;
As putea shterge geamurile braseriei “La royale Turenne”.
Te-as cauta « Chez Eugene »,
Si-am merge sa-i vedem pe Renoir si Appolinaire.
Am putea culege cateva agate de pe malul Senei,
Le-am putea pune intr-un potpourri langa Grand Palais,
Shi-am urca pana sus in Eiffel, cat sa ni se faca frica de zei.
Te-as lasa sa-mi dezmierzi visele, vorbindu-mi de noi shi Copou,
As cauta in ochii tai crenelurile Louvre-lui,
Le-as spune poveshti cu regi shi palate puilor,
Shi te-as inveli noaptea cu inima mea sa nu capetzi raceala…
Dora
Bai de bule intoarse,
dureri de salbaticiune rupta-n capcana
acul cel mare shi seringa cu saruri.
Viatza shi moartea se zbat in jocul lor domol de functii in sinus,
Mirosul de carne sfasiata de fiare.
Taie-tzi iubirea shi fa-o sa fie multiplu.
Si scancetul mic cat Big Bang-ul… E. Este. E Dora.
Intimplari oblomoviene.(VIII)
e visceral, itzi spun,
poezia e mica.
e cu mult mai mica decat un epsilon, foarte bine ales,
intre Alef si celalalt nume de 216 litere.
ma straduiam sa nu fac nimic azi, dar nevazand nici o poezie de jour imprejur m-am apucat sa lenevesc una
Si in poezia asta se facea ca eram tigru de mare, cu puteri de poet ireal,
ce-si trage muza din visele trecutilor prin pacat, fara macar sa stie ca Zaharul
e doar o plasmuala a naparstociei.
Ca nu mai vrea nimeni sa aibe de lene a-si incretzi fruntzile de culoare si vise.
Intimplari oblomoviene.(II)
Culori mici shi albinutze cu flori spijinite de buze,
Bunicutze
Zumzet de gradina, dulcetziuri,
Fara memorie, fara vina, nevinovat d’amor,
Fara nostalgii,
Ingorantza.
Amnezic, trezit tembel, ca-n oul dogmatic
Neavand ca trecut decat lumina
Trecuta prin coaja verde galbuie,
Ah, shi inca ceva.
Sa uitzi shi de moarte,
Shi-atat…
Intimplari oblomoviene.(I)
Sa uit ca-n timpul asta n-am trait decat in tresarirea viermelui
Ca un rege impotent shi naiv.
Cat crezi sa mai fi ramas ? Prea putzin…
Mai bine mai stam s’ashteptam.
Nostos algos
Catzeii vagabonzi au tacut.
Nici acum nu mai cred ca Bahluiul chiar curge
Atata tristetze…
Sa vina shi iarna, sa uitam de petreceri,
Sa nu mai avem a ne spune iubire,
E nufarul ce-mi creshte cand adapat e cu vodca
Necajindu-te iubindu-te
Pustiu de birou
Asta se cheama
Daca ar fi sa le zicem pe nume
Excrementelor zilei… asta ar trebui scris
In jurnalul cititorului de metrou.
Acelashi drum infernal, aceeashi moarte inceata,
Fiintze cu multe taceri.
Neiubite, neshtiute
Aprivoazandu-shi florile propriilor lor mortzi.