miroase-n frunze iar a scrum
aud trecând prin șuier fum
și începe iar o lume strâmb,
țimțum, țimțum

oh, mic copil plăpând
ce cade blând
trecând prin nenceputul frânt
in ritm tălâmb
țimțum, țimțum

și pași-s sânge ud plângând,
oh mamă! mort pe caldarâm
cu sufletul nebun
și fum
țimțum, țimțum

Un popă tâmp
se-nchină iară la Mamun
pucioasă, scrum,
țimțum, țimțum.

dac-aș porni cu pumnu-mi strâmb,
să fie fum, să îi zugrum
să fie iar un început de drum,
țimțum, țimțum…

Mihai