Here comes the sun

Sint o persoana dependenta oarecum de vreme. Orice bucatica de soare care se arata imi schimba pe loc dispozitia. Nu ca nu as aprecia ploaia. Cred ca nimic nu se compara cu mirosul frunzelor ude, toamna. Vara insa, am nevoie de soare. Cu atit mai mult cu cit prin partile acestea de lume, vara e scurta, iar iarna…ei da, ati ghicit! cumplit de lunga. Primavara, aproape ca nu exista. Vara aceasta insa e speciala. Ploua intruna. De parca ar fi anotimpul musonului. Am avut insa doua zile cu soare. DOUA ZILE! Nu a durat insa. Azi ploua iar. Marunt, rece, aplicat. Asa, ca sa-ti imbolnaveasca de tot sufletul. In astfel de zile fara soare, am regasit astrul mult-dorit intr-o piesa a Beatles-ilor. O piesa simpla, fara fandoseli, ca multe altele din piesele lor, care are meritul sa-ti incinte nu doar auzul, ci si restul simturilor dorite de…soare. Enjoy!

Hallelujah

slab sunt si frica asta nebuna.

cand eram eu mai mic,
tu m’as embarqué dans cette croisière,
si mi-ai zis ca vasul o sa se scufunde.
Drept privilegiu mi-ai dat sa nu shtiu ceasul cand drumurile apei vor fi adanci si tulburi.

M-ai lasat sa ma bucur de tzipatul strident al valurilor, si drumul stramb al albatrosilor.

Mi-am pus si eu, la randul meu, copiii in corabii, si i-am lasat sa planga in nostalgia ultimelor mangaieri.

Ce vrei sa fac in poezia asta?
Sunt un biet amnezic, care-a uitat de unde vine, si spre ce tzarm se duce,
Tot ce mai am cu mine e povestea ta…

Mai bine iti cant si eu, cu Cohen,
Hallelujah!

Cind nu mai ramine nimic…

Mi se intimpla rar sa citesc ziarele romanesti. Pe de o parte pentru ca realitatea de acolo nu mai este a mea, nu mai imi apartine, nu-i mai apartin, au ramas doar amintirile, bune, rele, mai mult cele bune decit cele rele…Si e bine asa.
Pe de alta parte, de cite ori rasfoiesc virtual ziarele pe Internet, ma infurii. Fiecare popor are, desigur, uscaturile lui. Uscaturile canadiene le gasesti, in general, in inchisori sau asteptind procese. Ai furat, ai inselat, ai mintit, poti fi sigur ca vei plati, intr-un fel sau altul. Uscaturile romanesti, dimpotriva, merg in Parlamentul european. Imi lipsesc cuvintele…Ce sa spun ? Incredibil, oribil, de groaza ?!!!!… repertoriul meu este prea sarac pentru ce se intimpla acolo. Trio-ul CV Tudor, Becali , Basescu Elena, ce se pregateste sa reprezinte Romania …unde ?…in Parlamentul european (imi tremura degetele pe tastatura cind scriu….) este summum-ul rusinii unui popor. CV Tudor, care nu mai are nevoie d nici o prezentare, nu-i asa ? Becali, care iese din inchisoare pe motiv ca are imunitate ca euro-parlamentar… Nu mai pricep nimic…cum naiba mai esti pe lista de alegeri daca tu esti la zdup ? Si aceasta papusa Basescu, vai de capul ei, ti-e si mila, saraca, ce cauta in politica fatuca asta acoperita de silicoane si care ar trebui sa se intoarca macar pentru citeva trimestre pe bancile scolii primare, nu de alta, dar sa mai revizuiasca un pic conjugarea verbelor ? Chiar orice scursura, orice hotz, orice dobitoc, orice proasta poate fi europarlamentar, poate reprezenta tara in Parlamentul european ? Nu se poate, spuneti-mi, va rog, cineva, ca dorm si am un cosmar ! Ce poate fi mai rau, poate tara aceea sa cada mai jos decit atit ?

Ma intrebam, stupefiata…

Da, se poate mai rau, sau la fel de rau. Si « mai raul » se cheama Catedrala Mintuirii Neamului. De ce mai avea nevoie biata tarisoara ? De megalomania reprezentantilor bisericii.
Citesc : ”Catedrala Mantuirii Neamului va avea o inaltime de 110 de metri, cat un bloc cu 30 de etaje, va fi asigurata impotriva cutremurelor de peste 8 grade si va avea o suprafata de 38.000 de metri patrati, adica de zece ori mai mica decat Casa Poporului. Cladirea va avea cinci etaje, intre care trei subterane si doua deasupra solului, 12 lifturi, 250 de locuri de parcare subterane si doua spatii de cazare, totalizand 500 de locuri.”
Poate nu am inteles eu bine, imi spun… O fi vorba de vreun hotel, vreun mall, ceva…Nici vorba, este vorba de o catedrala care se vrea simbolul mintuirii neamului romanesc. Nu stiu ce o fi in capul patriarhului Daniel, dar daca mai e ceva, nu e ce ar trebui sa fie… Din cite stiu eu, exista in Romania oameni care traiesc greu, care nu au nici ce minca, oameni cu adevarat necajiti, saraci, vai de capul lor. Poate ca milioanele de euro ar trebui folosite sa ajute cumva oamenii aceia. Din cite mai stiu eu, exista sute de biserici in ruina, biserici patrimoniu care asteapta, oh! de cind asteapta niste bani sa poata fi reconstituite, ori macar renovate. Din cite mai stiu eu, au existat preoti romani care si-au dat viata in inchisorile comuniste pentru adevarata libertate si pentru mintuirea neamului lor. Din cite vad eu, acum, reprezentatiii bisericii nu sint decit o clica a carei singura grija e sa construiasca o cladire MAI INALTA decit casa poporului.
Totul e deja pierdut in tara aceea batuta de soarta: respectul, mindria, cinstea, corectitudinea, nu mai exista demult. Ultima ramasita de respect a acelui popor pentru sine insusi s-a dus in vint odata cu trimiterea trio-ului infernal la Bruxelles. Doar ceva suflet ii mai ramasese poate neatins. Daca si acesta se va pierde in cele 250 de locuri de parcare, cele 12 lifturi si nu mai stiu cite spatii de cazare ale unei catedrale ca va costa milioane de euro si va face jocul afacerilor prea-inaltului patriarh si a clicii prea-sfiintiei sale, apai cred ca e timpul sa spunem ca neamul romanesc s-o pierdut cu totul.