Doar ginduri

Uneori, in micul meu cuib de cuci, ma intreb de ce exista diferentze, de ce unii copii sint « altfel », unii mai etichetati, altii mai putin. Si noi, cei in alb, ne tot invirtim in jurul lor, incercind una, alta, si nestiind, de fapt, nimic.

***

Inginerii construiesc trenurile, artistii se servesc de ele sa creeze vise. Asa se nascu “Dodesukaden”.

***

Nu cred ca mai stiu incotro sa caut raspunsuri. Trebuie sa accept ca unele nu le voi afla niciodata. Nu am nici o certitudine, in afara de cea a mortii si a vremii. Spun astia ca miine ninge…

Ufff!!!Offf!!!Ahhh!!! si Ha Ha ha!!!

Nu stiu altii cum sint, dar in ceea ce ma priveste, cred ca atunci cind nu prea stii mare lucru apropo de ceva, fie ca e vorba de carti, de muzica, de politica ori de vecina din coltul strazii, bunul simt ar trebui sa-ti spuna sa te abtii, sa taci si sa-ti musti limba de cel putin trei ori ca sa eviti sa scoti cine stie ce porumbel pe gura.

De ce? Pai e simplu, ca sa se evite penibilul, deja prostia e penibila, nu-i asa, imaginati-va prostia insotita de logoree…sa te sufoci, nu altaceva ! Vorba ceea…prostul nu e prost destul daca nu e si fudul. Si fudulia merge mina-n mina cu vorbaria. Ba mai si rimeaza !

Nu era destul ca era prezenta peste tot in lumea reala, acum prosti(me)a invadeaza si spatiul virtual. Ca de, ce-i trebuie chelului, tichie de margaritar!

Ce reconfortant ar fi daca prosti(me)a ar invata, odata pentru totdeauna…SA TACA !!!!!! Ori macar sa vorbeasca…mai putin. Si eventual (ce vis nebunesc!!!), sa-i asculte pe altii!…

Pina atunci, sa-i ascultam pe cei care au reusit sa vorbeasca despre prostie in singurul mod in care aceasta poate fi atacata: RIZIND!

Luna moarta

Din nou Noiembrie…aducatorul de moarte. Din nou intuneric, si frig, si frica, si nimic dincolo de scara urcata cu atita nevointa…Nimic nu ma deprima mai mult.

Rien… Rien n’est plus lourd que le mois de novembre. Rien n’est plus noir, sans âme, sans espoir, sans lumière. Rien, sauf peut-être la mort.

Dehors novembre je suis couché sur mon grand lit
Du coin de mon oeil par la fenêtre j’vois l’hôpital
J’suis pas capable de croire qu’y faut qu’m’arrête icitte
Mais j’suis tout seul, pis de toute façon ça m’fait trop mal

Mon corps c’est un pays en guerre su’l’point d’finir
Le général de l’armée de terre s’attend au pire
J’ai faim, j’ai frette, je suis trop faible pour me leverdebout
On va hisser le drapeau blanc un point c’est toute

J’entends l’téléphone qui hurle, j’ai des amis
J’voudrais tellement pouvoir me lever pour leur parler
Leur dire allô ! C’est moi j’suis correct, j’suis toujours envie
La planète tourne, est pas supposée tourner sans moi

Mon ennemi est arrogant et silencieux
Y s’câlisse ben d’savoir si j’suis jeune ou si j’suis vieux
Y’est sur de lui y’es méthodique y prend son temps
Y’est au service d’la mort y connaît pas les sentiments

Ces derniers jours j’ai dû vieillir de quatre mille ans
En visitant de vieux souvenirs dont j’suis pas fier
Pour la paix avec ses regrets ça prend du temps
Je me retrouve cent fois plus fatigué, trop fatigué mais moinsamer

L’histoire du monde pis mon histoire sont mélangées
J’viens jsute de r’vivre cent mille autres vies en une seconde
Toutes mes conneries pis l’ambition de l’humanité
Ça r’vient au même y’a pas d’coupable y’a pas de honte

Mais j’suis heureux parce qu’au moins j’meurs l’esprittranquille
J’vais recommencer mon autre vie d’la même façon
J’vas avoir d’l’instinct, j’vas rester fidèle à mon style
L’entente parfaite entre mon coeur et ma raison

L’harmonica c’est pas un violon, c’est pas éternel
Et pis ça pleure comme si c’était conscient de son sort
D’ailleurs à soir je me permets de pleurer avec elle
J’attends un peu, chus pas pressé j’attends la mort