Lamentatie mediocra sau “De ce naiba avem nevoie de Facebook?”

De citeva zile cochetez cu ideea de a inchide contul Facebook, de a ma retrage din lumea aceasta de… “fetze”. Caci de fiecare cind accedez acest cont ma tradez, intr-un fel, pe mine insami. Nevoia aceasta de intra pe Facebook in fiecare zi imi face greata. Si totusi o fac. Ma intreb de ce. Ce lipsa acuta din viata mea umple acest …Facebook? Ce nevoie primara ma impinge sa tastez adresa de e-mail si parola de citeva ori pe zi in loc sa fac… altceva? Sa fie poate dorinta de a regasi prieteni, cunostinte de care nu mai stiu nimic de 10, 20 de ani?… Sa fie vorba de nevoia de a socializa, chiar si in felul acesta infirm, de a mai vedea ce mai face unul, ce mai spune altul…Ori sa fie doar o alta forma de procrastinare care a inlocuit somnul ori, pur si simplu, mai vechea si nepretentioasa lenevire? Ori e pur si simplu vorba de cea mai clara nevoie de birfa, chiar si virtuala? Caci ce altceva facem pe … Facebook? Ne uitam, mai mult sau mai putin, unul in curtea celuilalt, ca sa nu ma exprim scatologic… Si ne place. Asa zisele “discutii” de pe Facebook sint, de cele mai multe ori, de o insipiditate strigatoare la cer. Ce bine ne mai sta “datul cu parerea!”…Si cum “le ridicul ne tue pas” (malheureusement, j’ajouterais), unii nu se opresc, da’ nu se opresc DELOC! Notele , asa zisele “status”, sint de o platitudine rara. Exemple: « X e plictisita de iarna… »; « Y mai are doua zile si pleaca in vacanta », « Z prezinta in doua saptamini la congresul W ».

Mai qu’est ce que j’ai à foutre moi, de tout ça ? Rien de tout ! Alors pourquoi je continue à perdre mon temps avec ces conneries ?
Mais peut-être parce que je suis tout simplement stupide et superficielle, TRÈS stupide et TRÈS superficielle !?!? Voilà.

Ma gindesc de citeva zile sa inchid acest cont.Nu am facut-o inca. Ma intreb de ce…Ce anume ma face sa mai astept? Ce anume astept, de fapt? Ce imi ofera acest Facebook de nu ma pot lipsi? Ce anume imi ofera aceasta lume virtuala de nu pot gasi in lumea reala, in lumea MEA? Caci as avea atitea de facut, atitea filme de vazut, atitea carti de citit…ma pling mereu ca nu am timp, dar AM TIMP sa stau cel putin o ora pe zi pe acest ingrat Facebook…Cine stie, poate ca Zuckerberg imi va ridica statuie cind voi muri. Si ideea ca de fiecare data cind intru pe acest site, cu fiecare clik pe care il dau, ii mai bag in buzunar acestui individ citiva dolari, imi da un sentiment lamentabil. Ma simt rau, cit de rau se poate simti o fiinta total lipsita de vointa. Ma simt cit de rau se poate simti cineva care una gindeste si alta face. Si in astfel de cazuri, la un moment dat, daca nu alegi, sfirsesti prin a te uri.

Intrebare: DE CE AVEM NEVOIE DE FACEBOOK?
Intrebare: Sintem, oare, atit de SINGURI?

Barney’s version

Extraordinar filmul semnat Richard J. Lewis, dupa romanul cu acelasi nume de Mordecai Richler, autor montrealez. Povestea unei vieti ce in curind va fi pierduta in negura neuronilor atrofiati: versiunea celui care uita. Versiunea lui Barney trebuie spusa, pentru simplul fapt ca doar el o stie asa cum a fost, cu reusitele, dezamagirile, bucuriile, nebuniile ori greselile ei…Si mai ales cu IUBIREA ei…Trebuie spusa pentru ca, in curind, nimic nu va mai supravietui memoriei bolnave, pina la disparitia totala in noaptea uitarii. Povestea trebuie spusa caci o viata uitata este o viata pierduta, si nimic nu este mai trist decit asta. Nici macar moartea.

Paul Giamatti (deja foarte bun in Sideways), este absolut DE-LI-CIOS!!! Iar Dustin Hoffman, GENIAL! In plus, senzatia de a vedea catedrala Reine-Marie din Montreal intr-o secventa din film si de a o re-vedea in realitate dupa citeva minute este absolut fantastica!!!( O mare parte din film a fost turnat in Montreal! Imaginile sint sublime!)