Mira

Mi-l amintesc din autobuzul 73…Ne incepeam amindoi ziua in acelasi autobuz 73 : eu spre universitate, el, probabil, spre locul ei de munca. Il vedeam in fiecare zi, de fapt il gaseam in autobuz, asezat intotdeauna in acelasi loc, locul rezervat lui, caci ei doi urcau cu doua statii inaintea mea. La sfirsitul zilei, indrumul spre casa, ne intilneam la statia de la metrou. Isi astepta rindul cuminte, urca scarile autobuzului calm, si se aseza cuminte la locul lui. Cunostea traseul pe de rost. Se ridica incet la apropierea statiei unde stia ca trebuie sa coboare iar miscarea lui lina ii spunea stapinei sale ca au ajuns.
De multe ori isi odihnea capul pe genunchiul ei, ori se intindea pe jos. Oamenii care urcau sau coborau il ocoleau cu multa grija si cu respect. Mai mult decit atit, cu duiosie.

Dupa ce am terminat facultatea, mi-am gasit o slujba aproape de casa, asa ca nu am mai calatorit cu autobuzzul 73. Dar imi placea sa ma gindesc din cind in cind la el, sa-l vad in mintea mea culcat la locul lui, intre scaunele din fata, neuitind niciodata sa dea de stire stapinei sale ca au ajuns acasa, privind pentru ea, punindu-si in slujba ei toate simturile, ajutind-o pe ea, cea fara vedere, sa vada. L-am revazut de citeva ori, insotindu-si stapina in drumurile ei prin cartier, si de fiecare data am simtit o tresarire de bucurie, ca la revederea unui prieten vechi.

Ieri am revazut-o pe ea. De aceasta data, in mersul ei prin intuneric, era insotita de un labrador negru. Celalalt, cel din autobuzul 73, nu mai era..

E alt ciine, am spus.
– Da…
– Ce s-o fi intimplat cu celalalt?
– Nu stiu…Nu vreau sa ma gindesc, era cam batrin…
– Crezi ca…

Nu am mai continuat, am simtit deodata o stringere de inima. Nu stiu ce a devenit labradorul auriu din autobuzul 73, cel care isi insotea stapina zi de zi, cu o devotiune si o iubire rar intilnite la oameni. Era, intradevar, batrin…

Nu am stiut niciodata cum il cheama, acest labrador minunat, unul din cei 1000 de ciini MIRA, acesti extraordinari ciini-ghizi pentru persoane ce au un handicap major.

Despre Mira : http://www.mira.ca/fr/

NB: Acest post se dedica lui Ajax, lui Jar, lui Lapi, ciinilor Mira si tuturor ciinilor din lume, care, undeva, alina un suflet.