Greu de crezut ca “Biutiful” a fost turnat in intregime in Barcelona. Greu de crezut, mai ales dupa ce in « Vicky, Cristina, Barcelona », Woody Allen nu uita nimic din emblematicul acestui oras , nu rateaza nici un , sa-i zicem, « cliché » in tentativa – foarte reusita – de a evoca tot ce face farmecul Barcelonei asa cum exista in imaginarul colectiv. Nici urma, in “Biutiful”, de charmantul seducator si cu atit mai putin de imaginile atit de evocatoare ale unei frumuseti arhitecturale care, o stim cu totii, au facut faima Barcelonei. Nici urma de Gaudi in filmul lui Inarritu. Nici urma de vestitele frumuseti ale acestui oras de legenda. Catedrala lui Gaudi se zareste o singura data, ca prin ceata, in tonuri de gris, intr-o imagine contorsionata, schingiuita, torturata parca. In schimb, timp de mai bine de doua ore, ni se arunca in fata, noua, potentialilor turisti, tot ceea ce nu se vede din autocar : strazile murdare, locuintele insalubre, vietile mizere carora le este interzis Frumosul pe care acest oras il incarneaza. Si totusi…poate ca « biutiful » este o alta forma a acelui « beautiful » stiut de noi toti.

Imi doresc cu ardoare sa vizitez Barcelona. Stiu insa, fara nici o umbra de indoiala, ca nu voi putea privi catedrala lui Gaudi la fel cum as fi privit-o daca nu as fi vazut acest film. Daca nu as fi vazut…Biutiful.