nu cred ca toamna chiar ucide…
E doar departe, cu mirosul ei de vitza neculeasa.
Oh! coasa foshaie, galesh,
In asternutul de copil,
cu clape albe, o muzica neascultata de demult…
Sunt om, c-o singura poveste.
In-cetinit in sihastriile necunoscutului Rarau.

am asa o inimioara,
de usoara,
ca pisoiul atarnat,
de motocul de la usa,
si as vrea sa vin la tine,
sa te cant cu mariachi,
sa te fur din casa sura,
sa te duc pe Sararie,
in odaia primavara,
si sa radem c-altadata,
cum se gandileau copii,
doar c-o raza.