slobode vorbe,
de ziua, de toamna,
de iarna trecutelor vietzi.
M-as savarsi langa o piatra de sarmisegetuza.
Eram plapanzi ca un fir alb de nunta. O nunta in cer,
Si te ateptam cu dulci cuvinte mute,
cu alintul anilor de scoala.
Te-nfofoleam ieri intr-un suman zgribulit
cand trenul ne urca pe amandoi,
in neterminatele restantze.
si ma piteam in cerul dragostelor mele,
si-tzi ziceam cat de frumoase buze tzi-am gasit,
cat de halucinant e verdele irisului tau,
cat de scurt fu drumul,
in mana-tzi moale, ca dupa un vis…

Azi n-am chef de scris.
Vreau doar sa cant lenes dintr-o singura coarda.
Repetitiv. Atonal. Plictisit, cu mana abia ridicandu-se spre struna muta.
Ca un aurolac al tacerii.
Sa dau doar din cap intr-o sinistra afirmare,
m-am visat ca as fi viu.