Toamna poeziei

Zi de toamnă, Rainer Maria Rilke

E vremea, Doamne! Vara a fost lungă.
Aruncă-ţi umbra peste cadranele solare
şi vânturile pe câmpii le-alungă.

Dă fructelor din urmă porunci să fie pline;
mai dă-le două zile de la sud,
îndeamnă-le s-ajungă coapte bine,
şi toarnă dulce suc în vinul crud.

De-acum cel fără casă mereu pribeag va fi.
Cel singur va fi singur vreme lungă,
va sta de veghe, lungi scrisori va scri
şi prin alei mereu va rătăci, neliniştit,
când frunzele s-alungă.

(traducerea Al. Philippide)

Multumiri, Don Quixote, pentru aceasta revenire la poezie. Adaug “Toamna”, in traducerea aceluiasi Alexandru Philippide. Minunate versuri, cita frumusete sub semnul dumnezeirii!

Rainer Maria Rilke – Toamna

Cad frunzele, cad de departe, parcă
s-ar veşteji în ceruri grădini îndepărtate;
cu gesturi de negare cad mereu.

Şi cade-n nopţi adînci pămîntul greu
de lîngă stele în singurătate.

Noi toţi cădem. Mîna de colo cade.
Şi altele, şi toate, rînd pe rînd.

Dar este Unul care ţine-n mînă
căderea asta, nesfirşit de blînd.

(traducerea Alexandru Philippide)

Doar nostalgie

Vacantele sint (si ele) o iluzie. Verile, dintotdeauna prea scurte, iernile mereu prea lungi. De ceva vreme, iernile devin si ele scurte. Pina si iernile trec repede acum, din ce in ce mai repede.

“When summer’s gone, Where will we be … Cind Vara se va termina, unde oare vom fi?…

Summer’s almost gone
Summer’s almost gone
Almost gone
Yeah, it’s almost gone
Where will we be
When the summer’s gone?

Morning found us calmly unaware
Noon burned gold into our hair
At night, we swam the Laughing sea
When summer’s gone
Where will we be
Where will we be
Where will we be

Morning found us calmly unaware
Noon burned gold into our hair
At night, we swam the Laughing sea
When summer’s gone
Where will we be

Summer’s almost gone
Summer’s almost gone
We had some good times
But they’re gone
The winter’s comin’ on
Summer’s almost gone
Cind Vara se va termina, unde oare vom fi?…
Poate impreuna, poate plutind in valsul acesta aiuritor al vietii si al mortii totodata…undeva, in desertul uitarii, in uscaciunea iluziilor, in iarna nefiintei.

Wintertime winds blow cold the season
Fallen in love, I’m hopin’ to be
Wind is so cold, is that the reason?
Keeping you warm, your hands touching me

Come with me dance, my dear
Winter’s so cold this year
You are so warm
My wintertime love to be

Winter time winds blew and freezin’
Comin’ from northern storms in the sea
Love has been lost, is that the reason?
Trying so desperately to be free

Come with me dance, my dear
Winter’s so cold this year
And you are so warm
My wintertime love to be