Toata saptamina asteptam faimosul week-end, ori fin de semaine, ori cum l-o mai fi chemind…Si cind vine, avem atitea de facut, atita de alergat, incit nu stim cind trece si iarasi traim nesuferitul blues de duminica seara. Si apoi o luam de la capat: luni, marti…Cum M. e plecat pe munte, simbata asta am hotarit SA NU FAC NIMIC. Nimic programat, nimic care sa presupuna ca ies din casa, ma urc in masina si plec undeva. Nimic care sa presupuna o actiune bine delimitata, bine definita, cu alte cuvinte, nimic “planifié à l’avance”. Am hotarit ca simbata asta voi dormi pina la 11 ori chiar pina la 12, ca imi voi bea cafeaua in pijama si apoi…ei bine, apoi mai vad eu!…
Poate voi lenevi un pic…
…poate voi citi ceva…
…poate voi asculta ceva muzica…
…poate voi bintui pe cele bloguri…
…poate voi scrie despre ceva…
…ori poate, pur si simplu, imi voi pierde vremea de-aiurea…
Poate…
Daca…
MAI VAD EU!…
Sper sa iti reuseasca, sunt de apreciat asemenea zile:) La noi fff rar pleaca tati de acasa, deci ffff rare sunt zilele in care doar respir:)
E confortabil sa-ti ei libertatea de a nu face nimic! e aproape paradisiac, e o mica amintire a tihnei. Dorinta de a nu face nimic vine cu timpul, ea nu e(ra) proprie copilariei, copilul e mereu nerabdator si nu-i intelege pe cei care si-ar dori sa fie lasati ”in pace!”
Doamne, iti multumesc! Dar eu chiar sunt o norocoasa!!! :)))
La mine incepe cu SIGUR:
Sigur voi lenevi un pic…
…sigur voi …