“Daca ai avea o bagheta magica care ti-ar implini trei dorinte, care ar fi acelea?”
“Ei bine, as vrea sa nu mai existe restrictii si reguli acasa, adica totul sa fie permis.” (spus cu o fatza de clown, si un zimbet strengar).
“Apoi as vrea ca bunicii mei sa mai fie in viata, sa ii pot cunoaste, sa stau de vorba cu ei.” (nimic din fatza de clown, dimpotriva, o maturitate surprinzatoare ce nu are nimic de a face cu fatza lui de copil de 11 ani jumate).
“Si sa nu mai existe tari sarace in care copiii sa moara de foame”. (fara comentarii…)”
Asta si-a dorit azi Stefan, baiatul meu de 11 ani. Desigur ca prima dorinta m-a amuzat, si stie si el ca nu exista bagheta magica care sa faca sa dispara regulile casei. Dar incercarea moarte n-are, nu-i asa? si-o fi spus-o el in gind cunoscind rezultatul cu mult inainte de a … testa. Insa ce e foarte trist, si foarte nedrept, si de neschimbat, e ca nici o bagheta magica din lume nu-i poate aduce inapoi pe bunici. Si mai cred ca, din pacate, nici o zina din lume nu poate face sa dispara saracia si foamea, oricit de nedrepte si de neacceptat sint aceste lucruri pentru un copil de 11 ani.
Cu toate acestea, chiar fara sa o stie inca, copilul meu a descoperit secretul magic. Tot ce-i doresc e sa nu-l uite niciodata.
Iar pentru cei ce nu mai sint si pe care Stefan mi i-a amintit azi…avec sa pensée magique de mic om mare…I wish you were here… Cu un gind pentru cei ce gasesc alinare alaturi de un prieten bun si pentru cei prinsi (vremelnic) in cosmarurile noptilor
Multumim!!!
Pentru ca tu si Vio si Sorina mi-ati reamintit de Lena… am reintrat in pielea “ei” de acum atatia ani si invat sa zburd pe blogul tau:) O las la o parte pe Elena de azi, si vreau sa uit de temerile pe care le-am gasit scrise si aici la tine. Nici nu vreau sa le numesc, vreau sa uit AZI de ele:)
Bine ai venit draga Lena, si sint sigura ca in Elena de azi, cu toate temerile de azi, au ramas multe din Lena pe care o stim noi. Te imbratisez cu tot dorul acelor ani atit de frumosi!