– Mai adu cateva scaune pe blog.
– Pai pentru cine?
– Ei, or sa vina, itzi spun eu ca or sa vina.
– Or sa vina si ei?
– Da mai, or sa vina, stai linistit.
– Pai n-am mai vorbit de mult cu ei, nu cred ca mai vor sa vina.
– Vor veni, numai ca ar mai trebui cateva scaune, sa aibe loc.
– Ok, uite am mai adus doua scaune.
– Pai numai doua?
– Dar cate?
– Pai trei. Sau patru, sau cinci, nu mai stiu…
– Mie mi-a zis cineva, cand eram mai mic, ca de fapt scaunele sunt ingeri.
– Cum ingeri?
– Da, sunt in al saptelea cer, si ne privesc.
– Pai si de ce nu zic nimic?
– Ne asteapta.
– Si ei stiu ce facem, ce gandim?
– Da mai, stiu tot.
– Poate e mai bine sa nu mai zicem nimic. Sa facem un post al tacerii. Ca Ezra Pound. Doi ani sa nu mai vorbim nimic.
– Dar cand vine imparatul luminii?
– Nu mai tzin minte. Parca la sfarsit.
– Pai sa-l asteptam.
– Shhhutt…
Sava Domus
Blogging the Sava’s world
…cu pasi inceti dar apasati de Dudu incerc sa-mi aduc scaunul mai in fata …liniste…dar parca nici prea in fata …. undeva mai la dreapta…jumatate de metru mai in spate ….gata, se pare ca e mai bine aici.
E inca liniste si parca nu-mi vine sa ma trezesc din atat de comodul “ dolce far niente” ..offff Stefu…tu si blogul vostru …. un butoi de nostalgie si de traire romaneasca.
Si tare mai suna tot a ceea ce simteam in anii studentiei. NU vreau sa socotesc cat a trecut si parca vad cand ne intalnim “nu te-ai schimbat deloc…”
Multam de puizic-uri Mihai. Abia astept sa mai citesc
Buna ziua Andreea Agachi, buna Gabi !
Sorin drag tu stii mai bine cum as reactiona daca te-as vedea…ma bucur sa te gasesc aici.
Sper ca sunteti cu toti bine si in fiecare zi un pas mai aproape de visele din studentie
…mi-e dor….
Bun venit, Oana!
Miros proaspat de studentie! Ce vremuri, ce vremuri!
Hai si tu la masa noastra!
Mihai mai adu niste vin! Sorin e timid, da se trateaza! Stef pune si tu un pic de Brahms! Sa ne apuce cele nostalgii!
Bine ai venit, draga, draga mea Nusa, si sa faci bine sa ramii!!!!
Andreea, voi face tot ce pot, promit!