Drumul

Drumul ne este desenat dinainte. Putem, din cind in cind, sa o cotim putintel la stinga, ori la dreapta, asta neschimbind cu nimic directia drumului, ori punctul lui final. Ajungem citeodata la o rascruce care se dovedeste, in cele din urma, a nu fi fost decit un ocolis . Ajungem acolo unde trebuie sa ajungem, indiferent cite ocolisuri trebuie sa facem.
Pare simplu si pentru unii nu e nici un secret. Nici nu e in intentia mea sa comunic cine stie ce noutate. Doar ca ma gindeam la asta, intr-o zi, in clipele mele de ragaz, acelea in care imi regasesc gindurile amortite dupa o zi de munca. In astfel de clipe ma izbeste mirarea de cit de neprevazut poate fi, uneori, drumul. Uitindu-ma in urma, rememorind ani, imi dau seama ca nimic nu anunta cotiturile drumului meu. Eu, venita dintr-un capat de lume vad in birou copii si ai lor parinti veniti, multi dintre ei, la rindul lor, dintr-un alt capat de lume…Si ma intreb ce a facut sa ne intilnim aici, in acest punct comun, cum se face ca soarta lor e legata de a mea, ori a mea de a lor, chiar si numai pentru citeva rendez-vous-uri…Ce a nume a facut ca drumurile noastre sa se intilneasca intr-un punct , chiar si pentru un scurt ragaz… Oare acesta sa fi fost scopul drumului, ori asta face parte din drum, si scopul e altul, ceva ce eu inca nu pot intelege, ori nu pot vedea cu ochii de acum…Poate ca e prea devreme sa incerc sa pricep sensul a toate, poate ca trebuie sa mai astept, poate ca nu voi intelege niciodata…

O certitudine, una singura, incepe sa-mi apartina, timid : stiu ca drumul exista chiar si atunci cind imi pare ca l-am pierdut. Uneori absenta drumului poate deveni drumul in sine. Fie ca-l simt solid ori imi pare ca inaintez in vid, stiu ca drumul exista, mereu, sub talpile mele.

4 thoughts on “Drumul

  1. Scopul, da…el ne chinuie pe toti…
    Lasa supararea! Uite, ai un an de blog!!! la multi!!!Salutari lui Mihai!

  2. Noroc ca a trebuit sa platim abonamentul, asa ne-am dat seama ca a trecut anul de blog. Multam de urari, de comentarii si de preafrumoasele cuvinte. Si sa stiti ca desi am fost absenti pe blogul nostru, am fost foarte prezenti pe ale voastre, cu religiozitate.Va imbratisam,

  3. Multumim Stefana si Mihai pentru prietenia voastra, cu totul pretioasa in ce ne priveste ! Simteam realmente tristetea cind deschideam blog-ul si nu erau noutati, asa suntem noi, ne uitam zilnic in cutie (de post) asteptind scrisoarea, doar suportul si forma ei s-au modificat…

  4. Nu stiu ce sa spun despre toate drumurile, nu cred ca toate sunt traiecte prestabilite, stii cum e cu rascrucea si fratii ajunsi la ea, unul o ia la dreapta, unul la stinga, trec prin incercari si, daca asa e sa se intimple, pina la urma se intilnesc si se recunosc, e adevarat, uneori anevoie, doar ceva special, un mister al lor ii fac sa se recunoasca… Prin urmare, inteleg ca intilnirile esentiale nu sunt deloc intimplatoare, ele sunt jaloanele revelatorii, ele ne sunt “date” si “locuri” fixe in proiectul divin cu noi…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *