Imi spunea o colega de scoala intr-o pauza, la spital, vorbindu-mi de imigranti : "Toi, t’est québecoise"… Am privit-o cel putin cu mirare, desi nu era prima data cind cineva de aici imi spunea lucrul asta. Asta m-a facut sa ma intreb – pentru a cita oara?- cine sint eu cu adevarat. Daca ar fi sa ma identific, as putea spune…ia sa vedem : sint romanca. Hmm… Cam depasit termenul de garantie, namaipunind la socoteala faptul ca nu am mai fost in tara de bastina de…aproape 10 ani. Ma indoiesc ca m-as simti complet "acasa" in Romania ori ca cei de acolo m-ar mai considera una de-a lor si asta nici nu m-ar mira foarte tare. Asa…Ia sa mai vedem…Canadienne? Hmmm…Nici asta nu mi se potriveste prea bine, caci nu am nici o afinitate cu canadienii englezi. Nici una. Si, dealtfel, nici lor nu cred ca le este foarte limpede cine sint ei. Québecoise? Stiu eu…nu am accent quebécois, vorbesc o franceza standard si mi-am pastrat ceva urme din accentul romanesc. Chiar daca le apreciez cultura si ma identific cu peisajele lor ce-mi amintesc locurile de bastina, de aici si pina la a ma numi québecoise, este cale lunga, cred eu. Realizez insa cit de tare m-am schimbat cind colegele mele de aici imi impartasesc revolta lor fata de imigrantii care nu depun nici un efort sa invete franceza ori nelinistea lor vis-à-vis de faptul ca Montréal-ul devine din ce in ce mai cosmopolit (!). Nu au nici o gena in a vorbi despre toate astea in fata mea, ceea ce doveste ca sint, intr-o oarecare masura, considerata , sa zicem nu chiar o quebecoise "pure laine", dar e sigur ca in mintea lor nu mai port eticheta de imigranta pe care o aplica altor veniti din cele departari. Asta nu inseamna ca nu port nici o eticheta, nici vorba, doar ca nu e una alb-negru, ci una un pic mai colorata.

Et … MOI, dans tout ça? Ei bine, pot sa le spun celor ce ma intreaba ori celor ce ar vrea sa stie si nu m-au intrebat inca, ca sint "une roumaine qui vit à Montreal". Nimic mai mult.