Starea de hibernare te cuprinde cind nici nu stii. Si nu musai doar iarna. Starea de hibernare vine atunci cind, cred eu, ai nevoie de ea. Ca sa supravietuiesti ori, pur si simplu, sa iti oferi privilegiul de a nu face NIMIC.

Gindul ma duce la o scena din filmul « The human stain » (2003). Pesonajul jucat de Antony Hopkins este un profesor universitar de culoare, dar care, printr-o ciudatenie genetica, are pielea alba. In urma unei deceptii in dragoste (iubita il paraseste cind descopera ca provine dintr-o familie de negri), personajul va rupe orice legatura cu familia sa, pentru totdeauna. Acesta va fi pretul platit succesului social si profesional. Nici macar sotiei sale nu ii va spune adevarul. Ironic, personajul va fi dat afara din universitatea unde era profesor pe motiv ca a insultat un elev…negru. Singura persoana careia ii va spune adevarul este o tinara cu care va avea o relatie pasionala, stranie, ciudata, in care amindoi cauta sa fuga de realitate, o realitate care le-a adus doar durere (femeia de care se indragosteste isi pierduse amindoi copiii intr-un incendiu). Amindoi se abandoneaza in aceasta relatie sperind sau sa gaseasca puterea de a merge mai departe in ciuda durerii, caci uitarea, ori vindecarea, este imposibila.

Exista in film o scena deosebit de simpla in aparenta: ea vrea sa faca dragoste, el vrea sa stea de vorba. Ea este o femeie simpla, fara studii, dar extrem de intensa. El este un rational. El intelege de ce ea vrea sa faca dragoste, pentru ca , spune el, ca pentru sine, privind-o : Actiunea ucide gindirea.

…Actiunea ucide gindirea… Uneori ma intreb si eu de ce culoare imi este pielea. Ma intreb de ce ma intreb… Ma intreb si la ce bun atita foiala, la ce bun acest du-te vino, incotro ne tot ducem, care este rostul nesfirsitei noastre agitari… E adevarat ca ma intreb din ce in ce mai rar, pentru ca sint atit de obosita la sfirsitul zilei, mintea fiindu-mi plina pina la refuz de dosare si pacienti, incit tot ce vreau este sa ajung acasa, sa maninc ceva si sa ma prabusesc apoi in fotoliu. Destul de … basic.

Actiunea ucide gindirea. Mai fac si putin sport, caci trebuie, sanatatea e importanta. Dupa care nu-mi mai pun intrebari. Ma simt chiar bine. E o chestie chimica, stiu.

Actiunea ucide gindirea. Si nu mai e nimic de scris pe blog.