Sensation
Par les soirs bleus d’été, j’irai dans les sentiers,
Picoté par les blés, fouler l’herbe menue :
Rêveur, j’en sentirai la fraîcheur à mes pieds.
Je laisserai le vent baigner ma tête nue.
Je ne parlerai pas, je ne penserai rien,
Mais l’amour infini me montera dans l’âme ;
Et j’irai loin, bien loin, comme un bohémien,
Par la Nature, heureux- comme avec une femme.
Arthur RIMBAUD
E asa de fragila… Frumos!
Hei, salutare!
macar cu poezia sa va mai alinati dorul… Desi, nici o luna nu a trecut de cind ati venit de la oceanul cald…
Revenind la poezie, poate ca asta e linistea interioara deplina, ca suprafata unei ape fara nici o unda: sa ajungi in starea in care sa nu gindesti la nimic…