merg ca pe varfuri,
incerc sa nu ating cu buzele nici ceaiul,
Si ma mir.
Ma mir ca ma tot misc pe mine in trupul asta de om, ca un cearceaf, petec al lumii, lis.
Eu as fi cenusa de camp, taiata marunt in vrie de vant.
Ce-a mai ramas de luat, daca-as pleca acum?
Iubirile le-as lua, dar inima-mi de satra nu ma lasa,
Ma mai vrea o data, sa-mi mai asculte muntele cum misca-n nervurile de scripca.