Mahmureala

Erai de un verde molau, ca marea cand face spume de vodca,
Iubindu-ne cu iures de vazduh umezit.

Aud Boleroul, pitit dupa magarusul beteag.
Il trageam cu noi sa mai bea una mica.

Secundele se misca incet si confuz,
Ne privim ca si cand am fi premeditatii predestinarii noastre,
Cu pletele afara, expuse viril, pe-o sticla de vin.
Drumul serpuieste, facem dragoste in forma de stabilopod,
In ochii lehamesiti de intamplarea noastra.
 

In valurile strambe, vin hoarde-de-mare, trase lin
De un capitan nevazut.
Il privim speriati, urlam cu agate in forma de sunet,
ta-ta-ta-tam ta-ta-ta-tam,
si ramanem goi,
ca treziti dupa o viata,
In doua grupuri dreptunghiulare,
de marimea unui atentat la pudoare.
 

One thought on “Mahmureala

  1. Excelenta mahmureala ta, Mihai! Tot mahmureli de astea sa mai ai!
    Cu drag…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *