Ieri s-au implinit 23 de ani de cind a murit tatal meu. E mult 23 de ani. Uitzi… ieri, de exemplu, am uitat ca e 4 ianuarie, mi-am adus aminte astazi. Uitzi multe…uitzi cum arata, uitzi sunetul vocii, uitzi culoarea ochilor. Se uita multe. Ramin frinturi de amintiri, prea vagi si prea indepartate ca sa-tzi mai scurga vreo lacrima. De mult nu am mai plins de dorul lui tata. A fost atit de putin prezent in viata mea, incit m-am obisnuit cu acest gol, cred, inainte sa moara.

Ceva, insa, imi amintesc bine de tot : ultima data cind l-am vazut in viata. Pleca la parintii lui. Ai mei, din pacate, nu mai erau impreuna. Tata venise sa ma vada si acum pleca. Nu stiam ca peste citeva luni nu va mai fi. Insa tristetea ce am simtit-o atunci, uitindu-ma cum urca in autobuzul ce trebuia sa-l duca la gara, nu o voi uita niciodata. Tin bine minte ca i-am spus mamei mele, care incerca sa ma linisteasca, ca « mi-e tare urit ». Simteam un gol amarnic, in cele mai adinci unghere ale sufletului. Nu ma inselam: simteam pustiul mortii, il simteam fara sa stiu ce e, dar stiind ca e ceva rau, ceva ce ma intrista mult peste puterile mele. Ceva ce ma facea sa-mi fie … « tare urit »…

Tatal meu, Truta Stefan, s-a stins din viata pe 4 ianuarie 1987.
Tatal lui Mihai, Nicolae Sava, s-a stins din viata pe 5 ianuarie 1993.

Au fost oameni deosebiti, parinti minunati, si au plecat prea repede, lasind un gol imens in sufletele noastre.

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!

Pentru tatal meu, un impatimit de Julio Iglesias (de cite ori nu i-am spus ca e plictisitor acest Julio Iglesias si ca nu pricep ce-i place…), Me olvidé de vivir (Am uitat sa traiesc…)

Pentru tatal lui Mihai, piesa lui preferata, pe care a ascultat-o atit, incit spunea ca se tocise discul…”El condor passa” (Zborul condorului) in interpretarea trupei “Los Calchakis”

Ne lipsiti atit de mult…cit nu se poate spune in cuvinte.