Elogiu job-ului!

 Ne plingem mereu ca nu sintem liberi, ca sintem impovarati de cite avem de facut, mersul la serviciu, printre altele,  chinuindu-ne in mod deosebit. V-ati intrebat insa ce ne-am face daca nu am avea nimic, cu adevarat NIMIC de facut? Daca, printr-o intimplare, am fi liberi, liberi sa facem ce vrem si ce ne place…De cite ori nu am spus, fiecare dintre noi, “Ei, cite n-ash face eu daca as avea timp!” Ei bine, in ceea ce ma priveshte, timp am avut, destul si de multe ori! Nu mai departe de lunea trecuta, cind am fost liberi cu totzii gratzie Zilei Reginei, si nu am facut decit o depresie, spre norocul meu, trecatoare. Ash fi putut totusi sa fac atitea…sa citesc, sa scriu, sa ies afara, desi ploua ca in Bacovia…Ei bine, nu, nimic din toate astea! Am fost aproape fericita sa ma intorc la slujba mea de vara, oricit de incredibil ar parea lucrul acesta! Mersul acesta la serviciu, rutina care te prinde in virtejul ei monoton reuseste sa ucida gindirea…Ce binecuvintare! Imaginatzi-va avind tot timpul din lume la dispozitzie…neavind nici un talent care sa ne permita exorcizarea disperarii, am innebuni cu sigurantza! Sa incetam deci sa mai denigram mersul la serviciu, e singurul lucru care ne permite sa uitam cit de aproape sintem de moarte si sa ne dam iluzia ca sintem de vreun folos in lumea asta, ca existenta noastra are vreun sens!

Morala: Libertatea poate deveni cea mai teribila inchisoare daca nu ai CU ADEVARAT ceva de facut!

4 thoughts on “Elogiu job-ului!

  1. Draga mea,
    mersul la serviciu e ca spalatul pe dinti… Sa vezi tu depresii, cind om fi la pensie!!!! Acum e doar un alint!!!
    Cu drag,

  2. Intereseant. Eu am ales alt drum…introspectia. Iar cand am timp liber de la servicu, ma bucur, pentru ca incerc sa ma cunosc pe mine si ceea ce ma inconjoara, raportand totul la Dumnezeu.

  3. Uite,prinsa zilnic de teste,scenarii de lectii si alte multe hirtii care nu-mi folosesc la nimic,ba din contra,nu-mi lasa timp sa ma pregatesc pentru a doua zi(noroc cu internetul,ca mai descarc unele materiale ,semnez si sint un profesor bine pregatit ! )n-am simtit decit ca nu mai pot,ca m-am saturat.Mi-am dorit sa am timp sa fac ce vreau.Si am vacanta de vara pentru asta.Uneori gindul ca mai sint nu stiu cite saptamini pina la vacanta ma face sa mai rezist.Dar nu-mi permit sa fac ce vreau.Asa ca zac trei luni de spaima ca timpul trece repede si iar o iau de la capat.Sint asa obosita ca nu mai am rabdare sa citesc nici ziarul.Si rasuflu usurata ca Victor stie de mult sa citeasca,deci nu mai trebuie sa-i citesc .Mie imi place sa nu am nimic de facut,nu ma plicitsesc stind degeaba.Cred ca mi-e lene sa si gindesc.Si ma consolez cu ideea ca -s fericiti cei saraci cu duhul.
    Insa elogiul acesta ma va face sa privesc altfel lucrurile cind incepe scoala.Asta daca nu mi-o fi prea lene sa ma gindesc sau n-oi fi prea obosita de toate timpeniile .

  4. Incep sa vad ca am dus multa lume in eroare cu textul asta…ce vroiam eu sa zic era doar ca nu avem dreptul sa ne plingem de lipsa de timp, atita vreme cit avem, totusi, acest timp (atita cit e) si il irosim, ori ne batem joc de el. Caci asta mi se intimpla mie, constant. Se vede ca raportat la experienta altora, textul meu capata alt inteles. Era necesara o clarificare. Sper ca am reusit sa o fac.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *