…spune un vechi dicton latin, de care mi-am amintit (re)vazind in ultima vreme trei filme. E vorba de batrinul, dar oh, cit de actualul “All about Eve” (Totul despre Eva”) (1950), in regia lui Joseph Manciewicz, cu Bette Davis si Anne Baxter in rolurile principale. Subiectul, pentru cei ce nu cunosc filmul, trateaza eterna tema a parvenirii: o tinara doritoare sa devina actrita, uzind de toate mijloacele, reuseste in cele din urma sa-si atinga scopul. Transformarea personajului este extrem de bine dozata de Anne Baxter, care face un rol exceptional, de la fata timida care asteapta infrigurata la iesirea teatrului sa-si poata zari idolul pina la femeia rapace, fara scrupule, care este gata sa utilizeze orice mijloc pentru a-si atinge scopul.

http://en.wikipedia.org/wiki/All_About_Eve

Tema tinerei care incearca sa ia locul actritei talentate dar care incepe sa fie amenintata de trecerea anilor este reluata cu brio in “Being Julia” (2004). De asta data tema razbunarii se adauga temei parvenirii. Ca si in "All about Eve", personajul jucat de Annette Benning (superba !) se afla in pericol de a fi inlaturata de o actrita mai tinara. De data aceasta insa, actrita cu experienta reuseste sa zadarniceasca planurile tinerei. Razbunarea ei este cu atit mai savuroasa cu cit este fara mila si se produce pe scena, sub ochii spectatotilor care, in ciuda faptului ca nu realizeaza ce se petrece cu adevarat, sint plini de admiratie in fata vivacitatii divei.

http://en.wikipedia.org/wiki/Being_Julia

Nu insa intotdeauna cei amenintati reusesc sa se sustraga planurilor diabolice tesute cu atit de multa grija (as spune chiar cu cita finetze!)de cei doritori sa ajunga sus, cit mai sus…

Parasind lumea artistica, stiuta ca fiind o lume fara mila, unde « homo homini lupus est » e poate mai adevarat ca niciunde, iata o alta lume unde dorinta de a obtine ceva, de a urca in ierarhie ii face pe unii gata sa faca imposibilul : lumea noastra. In « Le couperet » (regia Costa Gavras, 2005), este vorba de Bruno Davert , cadru superieur intr-o fabrica de hirtie. Raminind somer, el este gata sa faca totul pentru a reobtine postul, chiar daca acest « totul » inseamna sa-i elimine (la popriu) pe ceilalti candidati. In final, obtine postul atit de mult dorit, trecind, literalmente, peste cadavre. In timp ce ia masa, fericit, cu noii sai colegi, la bar apare o tinara care il observa. Calma. Determinata. Fara scrupule. Cea care va urma…La suivante. Un film exceptional, savuros, dur in acelasi timp, care ne arata cu o luciditate cruda cinismul lumii in care traim.

http://en.wikipedia.org/wiki/Le_Couperet

Scena finala din filmul lui Costa Gavras este geamana cu cea din « All about Eve », in care Eve, in sfirsit in culmea gloriei, asa cum isi dorise cu ardoare, revine in camera de hotel, unde gaseste o tinara asteptind-o, o tinara, copia ei fidele, a ei, Eve de acum citeva luni, timida, serviabila, gata de orice pentru a multumi. Si pentru a parveni. Determinata. Fara scrupule. La suivante…

Cele trei filme de care am vorbit apartin unor epoci diferite, insa toate au la baza aceeasi idee: « Homo homini lupus est » si nu este aproape nimic de facut in privinta asta.

Gloria este trecatoare, exista mereu cineva care asteapta sa ia locul altcuiva. Istoria se repeta, iarasi si iarasi, si nimeni nu pare a trage invatatura. Trei filme de vazut, poate nu toate trei in aceeasi seara. Caci dezamagirea, dezgustul, amarul, trebuie dozate cu grija. Altfel, cum am mai putea continua sa traim in aceasta, oh, cit de cinica, cit de cruda lume…a noastra?…