The last but not the least

Cu siguranta ca niciunul dintre trecatorii de atunci nu era constient ca tocmai asista la ULTIMUL CONCERT al Beatles-ilor. Si daca ar fi stiut, ar fi schimbat asta cu ceva nepasarea unora, ar fi calmat graba altora, ar fi marit bucuria citorva? Nu o vom sti niciodata. Poate ca nici cei care erau acolo, atunci, nu o vor sti. Daca or mai fi pe lumea asta…

4 thoughts on “The last but not the least

  1. Discutam acum cateva zile cu cineva despre “cat dureaza fericirea si cand o constientizam?”. Cati avem capacitatea de a o recunoaste chiar atunci cand ni se intampla, si cati avem intelepciunea de a ne bucura de ea?
    Andreea are mare dreptate : nu suntem niciodata pregatiti.
    Nici pentru fericire, nici pentru nefericire, nici pentru iubire, nici pentru viata, niciodata pentru “acea ultima data”.
    Dar oare nu in asta consta “salvarea” noastra ?

  2. Nu stiu daca e salvarea noastra, dar sigur e BAFTA noastra! Hmmm, am reusit sa mi te mai aduc pe aici…tre sa recitesc postul, sa vad cum am reusit minunea! Te pup!

  3. Infaptuim proiectul fara sa stim, asa ne e dat, cred ca nici initziatzii nu stiu mai mult, pentru ca atunci nu am mai beneficia de libertatea alegerii ci de ratzionalitatea ei, adica de mult lumea ar fi fost schimbata dupa cum ar fi crezut ca e bine… (Insusi Iisus se ruga “Treaca de la mine…”) Totzi vrem asta, sa prevenim ceea ce credem noi ca e raul… Insa e minunat ca nu stim care e momentul de final si speram mereu in urmatorul spectacol!

Leave a Reply

Your email address will not be published.