Seara de Craciun s-a terminat. E aproape ora 2 dimineata. Nu ne-am culcat, mai stam, doar noi doi, la un pahar de vin. Rememoram reactiile copiilor in fata cadourilor. A copiilor mici si a copiilor … mari. Ne mai uitam la poze. Ridem. Ne e bine. A fost un Craciun tare frumos. Pentru mine a fost poate primul Craciun de citiva ani incoace in care am reusit sa las tristetile deoparte. A fost chiar un Craciun vesel, un Craciun fericit.
Ascult "New York, New York"…in varianta Liza Minnelli & Luciano Pavarotti. Si imi vine sa rid. Ea, cu o voce un pic ragusita, pasionala, frenetica, in spiritul orasului pe care il evoca, el, un urs, un pic stingaci, un pic mare, dar cit de generos! Am fost in New York acum 3 ani. Orasul acela respira melodia asta. O simti pe strada, in cafenele, in parcuri, peste tot…Si incepi sa crezi si tu ca totul e posibil.
“If I can make it there, I’ll make it anywhere!…”
This is the magic, the magic of the Big Apple.
Ma bucur pentru voi, pentru marturisirea asta sublima, despre fericirea sarbatorii… Si la noi a fost frumos, tristetile s-au scurs parca prin talpi, pentru un timp. Sunt foarte frumoase costumele voastre, e tot ce e floral in Bucovina in broderia lor, Bucovina de pe trup…
Si din suflet…