Ce frumosi eram cind eram tineri!mi-ai spus, nici macar nu ne era frica de moarte, acum o simtim peste tot, in genunchi, in coaste, in git, acum ti-e frica ca devii batrina, acum te gindesti din ce in ce mai des la moarte, atunci nu-ti era teama de nimic, iar moartea era atit de departe…

Ce frumosi eram cind eram tineri!ai spus…Si vinul raspindea arome de pruna coapta si ciocolata amaruie…

XXXI

Traiesc iar anii tineri. Aprinsul tamâios
În flacari sa ma arda, caci, iata, vine ceata.
Vin! Nu importa care. Nu sunt pretentios.
Pe cel mai bun gasi-l-voi la fel de-amar ca viata.

XIV

Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
Iar moartea n-o sa-i schimbe rotundul si splendoarea.
Si nimeni nu-i sa-mi spuna ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Si-acum, ce sens plecarea?

XXXII

Am întrebat Savantul si-am întrebat si Sfântul,
Sperând c-au sa ma-nvete suprema-ntelepciune.
Si dupa-atâta râvna atât se poate spune:
Ca am venit ca apa si-o sa plecam ca vântul.

Omar Kayyam “Catrene”