Tudor Chirila, in campania lui prin licee, declara, cu o sinceritate dezarmanta, cum a copiat el la romana ca sa intre la facultatea de teatru. Cu alte cuvinte, “mentorul” liceenilor si-a cladit cariera pe hotie, pe furt. Explicatia lui este ca romana era proba eliminatorie si daca nu ar fi copiat, ar fi riscat sa nu faca ceea ce il pasiona, si anume teatrul. Desigur ca a avut grija sa le spuna liceenilor: e grav ce am facut eu, nu faceti ca mine. Se stie insa ca puterea exemplului este mai mare decit cea a vorbelor, oricit ar fi ele de frumoase. Si tare mi-e teama ca unii tineri, nu toti, vor intelege doar o parte a mesajului, si anume: daca Chirila a copiat la romana ca sa intre la facultate, eu de ce sa nu o fac? Lasa ca ma rascumpar eu dupa aia, cu o campanie prin licee, in care sa le spun elevilor, nu faceti ca mine, si gata, imi spal pacatele. Poate ca majoritatea vor asculta frumoasele vorbe ale lui Chirila si vor uita chestia cu copiatul. Stiu eu…Sper. Insa dincolo de frumoasele cuvinte stau faptele. Nu ma indoiesc de bunele intentii ale lui Chirila. Doar ca mi se pare un pic nelalocul lui ca cineva care a reusit la facultate pe baza unei triserii sa vina sa proneze bunele valori in fata tinerilor. Caci se va naste o dileme evidenta, dupa parerea mea, in capul liceenilor: ca sa reusim in viata, sa facem ce a facut Chirila sau ce spune Chirila?
Poate ca Tudor Chirila ar trebui sa se multumeasca sa faca doar ce stie el cel mai bine, si anume, sa cinte…