Incerc sa adun citeva mostre din ceea ce consider eu a fi muzica romaneasca autentica, care a fost inabusita, strivita, mai intii de imnurile de slava comuniste, apoi de subcultura manelelor. Eu am plecat la timp din tara, sa zicem exact inainte ca manelele sa acapareze posturile de televiziune si mintzile romanilor. Am avut insa neplacerea extrema de a le auzi pe aici. Si asa, departe de tzara mama si dezgustata de exportul subculturii peste ocean, am inceput sa ascult folclor romanesc mai vechi, mai nou, dar autentic. Tin sa impartasesc cu voi, cei care treceti pe aici, aceste bucati dintr-un folclor ce va disparea incetul cu incetul, daca nu a si disparut deja. Sper sa ascultati cu placere…
Vocea inegalabila a Mariei Tanase
Un vechi cintec de dragoste oltenesc, "spus" cu multa duiosie si nostalgie de Maria Lataretu…
O hora cintata in sunetele molcome ale dulcelui grai bucovinean(bunica mea imi spunea ca Sofia Vicoveanca este singura care cinta asa cum auzise ea, bunica, cintind oamenii satului pe cind era copila).
Un cintec ce mi-l cinta mie bunica dinspre tata, mamaia. Si eu nu intelegeam atunci cum de putea fi priponit calul de o garofita firava…In mintea mea de copil, nimic nu putea fi mai de neinteles.
De cuvintul tiribomba am auzit la Curtea de Arges, cind la sarbatoarea Sintamariei Mari, hramul manastirii, in apropierea ei se organiza un bilci… Ma frapa vinzoleala, lumea multa, toata comunitatea se magnetiza in jurul acelei sarbatori… Era si ceramica frumoasa acolo, adevarata de Arges, de o cromatica faina si forme delicate, ulcioare deosebite, foarte sculpturale. Masinariile bilciului de atunci, cu mai bine de 20 de ani in urma, erau cele din videoclipul cu “Maria lui Tanase”… Roti halucinante. Din pacate, chiar de pe atunci muzica bilciului se schimbase. Era perioada in care statiile de amplificare urlau pina la spartul timpanelor, de muzica disco a acelor ani: ABBA si, in acel an in care am descoperit spiritul muntenesc al bilciului, Modern Talking cred ca ma isteriza… Insa mai tirziu, acum doar citiva ani in urma, am vazut ca bilciul a devenit jalnic si nici conotatia peiorativa nu le mai exprima mizeria si “decadentza”, daca si despre bilciul romanesc se poate vorbi de asa ceva…
Da, cred ca nimic nu egaleaza “bilciul” subculturii de azi…