Am o saptamina libera. E vacanta de primavara. Numai ca aici primavara e inca departe. Si asta ma bucura, in loc sa ma deprime. Mai am vreme sa mai merg cu copiii la ski de fond. Imi place sa alunec pe skiuri, prin padure, sa simt aerul proaspat, sa vad caprioarele aproape domesticite ce apar in cirduri sa caute hrana privindu-ne linistite, asteptind sa trecem. La sfirsitul unui traseu de o ora ne asteapta o ciocolata calda la cabana. Sintem obositi, dar veseli.
Unele zile de iarna nu le-as da pe o vara intreaga.
Probabil e dintr-o data altceva in imensitatea alba, cu ritmul acela nordic, nici vivace nici lent, al alunecarii pe schiuri… Mi-ar fi placut sa exersez libertatea schiorului de cursa lunga… Vacantza placuta si energizanta… Itzi intzeleg fascinatzia pentru o lume la rece!
Merci Dumi! Alunecind in alb si frig, ne simtim, paradoxal, foarte, foarte in viata!
Ma bucur ca suntetzi veseli. aici vacantza s-a terminat demult (de fapt eu nici n-am avut-o!). Dar macar ma puteam bucura de duminici, acu’ nici pe astea n-o sa le am libere cateva saptamani – vreo 3-4 la numar (inca!). Pe aici zapada nu mai e, decat undeva pe dealuri si aia murdara. meteorologii nostri insa anuntza, dupa ce au mai citit in ceapa ca vor veni ceva ninsori astazi si maine! salut, bucuratzi-va de vacantza si numa’ bine!!!!
Merci George! Veseli…nu stiu, dar ma bucur de soare si zapada, si de cele citeva zile libere care au mai ramas! La ce urmeaza (inca doua luni de sesiune intensa si apoi un internat dificil de inca doua luni jumate, deci zero vacanta de vara, si apoi…munca!) chiar nu vreau sa ma gindesc!… va pup pe toti!
Internat!? e ca la medici (candva in Romania)?
E mai scurt, doar 50 de zile, si nu e medicina, totusi, e ortofonie, dar aici ortofonia (ori logopedia, cum se spune in Europa si banuiesc ca si in Romania) se face in cadrul facultatii de medicina, deci cerintele se aseamana. Da, o sa fiu 50 de zile intr-un spital de copii, dupa care, la munca. Unde, nu stiu inca, dar interviurile au inceput. Asa ca, tzine-mi pumnii!