In reveriile tale, eu levitam…
În patul strâmt,
tânguind automnal,
Lânga ceasul cu clopot,
Și mirosul de praf, funerar:
Iubito!
Umbrele care nu mai aveau oameni,
de unde veneau si unde fugeau?
Eu, fără aripi, atunci, levitam.
Mihai Sava
Sava Domus
Blogging the Sava’s world
