Urasc duminicile, mai precis dupa-amiezile de duminica, si serile mai cu seama. Intrevad ziua de luni, care se apropie cu monotonia ei bine cunoscuta.\u00a0Trezitul de dimineata, la 6 jumate (cine o fi inventat ceasul desteptator?), cafeaua bauta pe fuga, copiii dusi la scoala, “pa, sa fii cuminte”, sarutul dat celuilalt, “te iubesc, ne vedem diseara”, “ti-ai luat pachetul?”…<\/p>\n
…Ziua de luni, cea mai rea dupa ziua de duminica. Marti e undeva pe la mijloc, miercuri deja nu mai e asa rau, joi e ziua de dinaintea celei de vineri, iar vinerea, ei bine, vinerea vine cu planurile de sfirsit de saptamina…Simbata e nemaipomenit, dormi cit vrei, dimineata vin\u00a0shpurii sa sara in patul tau, e dimineata in care nu mai bei cafeaua, ci o savurezi, si daca ai noroc de vreme buna, nu mai ceri nimic de la viata. Simbata seara ce n’est pas si pire<\/em>, chiar daca urmeaza duminica. Duminica dimineata inca esti destul de departe de ziua de luni…Pina la ora 3 dupa amiaza…asta e pragul. “ti-ai pregatit ghiozdanul pe miine?”…”sa nu uiti sa mergi cu masina la garaj!”…”miine trebuie neaparat platita gradinita”…<\/p>\n Urasc dupa-amiezile de duminica, si mai cu seama serile. Ca sa uit, ma obosesc cit pot de tare, ca sa pot adormi repede. Cel mai des, ma uit la filme, filme proaste, filme bune…Citeodata am noroc si\u00a0pe un post oarecare se transmite\u00a0un film de David Lynch. Si atunci inteleg ca asta e:\u00a0durere, si\u00a0 tristete,\u00a0si nostalgie\u00a0, si frumusete, si nebunie,\u00a0si iarasi nu mai inteleg nimic, si Blue Velvet… si cintecul acela…ca intr-un vis…
\n