Ziua de azi nu se anunta cu nimic mai speciala decit altele. Are insa meritul de a ma fi scos din mutenia in care am intrat de ceva timp, si asta pentru ca a fost cea mai plina de neprevazut si cea mai agitata de cind am inceput sa lucrez la clinica.
\nE o clinica specializata in ortofonie, sintem 10 ortofoniste devotate celor mici si celor mai mari.
\nAzi a fost o zi mai…plina. Am avut de alergat la spital pentru ceva controale si analize cu al meu baiat, si totul a durat muuult mai mult decit trebuia sa dureze, printre altele, si din cauza unei false alarme de incendiu. Spun printre altele, pentru ca, fara motive aparente, baiatului meu ii este frica de intepaturi, asa ca luatul singelui pentru analize s-a lasat cu cintec si munca de convingere de genul \u00ab Puiule, nu trebuie sa panichezi, respira\u2026 \u00bb.
\nColac peste pupaza, la intoarcerea spre casa autostrada era blocata pe o portiune. Nu se face sa intirzii in a treia saptamina de munca, nu-i asa? Asa imi ziceam si eu, gindind la pacienta de la 1 si jumatate. NU mai aveam timp sa mai anunt pe nimeni. De pe bancheta din spate, baiatul meu ma incuraja convingator :
\n\u00ab Mami, nu trebuie sa panichezi, respira\u2026 \u00bb
\nAm avut , totusi, bafta. Am ajuns la clinica la timp. Nu stiu cum\u2026respirind, probabil. Nu stiu nici cind a trecut dupa-amiaza si cind am vazut trei pacienti.
\nEram gata sa plec, in sfirsit, spre casa. Telefon. Sh_t !!E seara cursului de inot pentru copii. Ajung acasa, ii imbarc pe brotaci in masina aproape din mers si gata, ajung si la cursul de inot.
\nCel mare nu vrea sa mearga. De obicei, cind face asa, ma las pagubasa repede. Azi, insa, nu mai aveam chef sa o las balta. Eram PREA obosita ca sa mai conteze al nu-stiu-citelea moment de criza al zilei. Am hotarit ca a venit momentul ca lucrurile sa se petreaca, azi, macar O DATA cum vreau eu. Si nu l-am lasat pina nu l-am vazut in piscina.
\nDupa care am putut, in sfirsit, sa ma asez si sa rasuflu. Dupa o zi plina cu de toate aveam si eu dreptul la liniste. Privirea inlacrimata de bucurie a unui tatic, azi, auzindu-si copilul spunind citeva cuvinte pentru prima data, imi revine in minte pentru citeva secunde. Si asta ma face sa simt asa, ca o caldura in tot corpul, si aproape adorm. Din reverie ma trezeste fii-miu care imi spune, iesind mindru din vestiar, cu parul inca ud \u00ab Mami, ma simt bine ca am mers la curs \u00bb.
\nDintr-o data, ziua isi capata sensul. Ori la clinica, ori acasa, important e sa nu renunti. Si sa crezi ca se poate. Si atunci, ca prin minune, simti ca lucrurile incep sa se aseze in matca. Mai cu cite o criza de panica, mai cu ceva plins, mai cu alrrgatura ca sa prinzi timpul din urma, dar se aseaza. Incet, dar sigur.
\n\u00ab Si acuma, hai, gata cu vorbaraia, repede in masina, acasa la nani, ca mai e si miine o zi !… \u00bb<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ziua de azi nu se anunta cu nimic mai speciala decit altele. Are insa meritul de a ma fi scos din mutenia in care am intrat de ceva timp, si asta pentru ca a fost cea mai plina de neprevazut … Continue reading